A multor persoane in aceasta perioada a anului, la interfata dintre iarna si primavara, este cauza multor imbolnaviri acute si cronice. Venim dupa o iarna lunga si  grea, cand rezervele noastre fiziologice au fost epuizate, iar potentialul de autoaparare a organismului nostru a scazut semnificativ si noi nu mai putem face fata inspecial infectiilor cu diversi agenti patogeni (microbi, virusuri, fungi,s.a.), care ne ataca organismul si cauzeaza o serie de afectiuni acute (gripa, raceli, pneumonii, s.a.). Tot in aceasta perioada a anului asistam la recidive in cazul unor pacienti care sufera de boli cronice (reumatism, afectiuni cardio-vasculare, afectiuni pulmonare, s.a.).

        O modalitate eficienta si necesara consta in stimularea imunitatii organismului, in cresterea capacitatii de lupta impotriva diversilor agenti patogeni. Ponind de la premisa ca este mult mai usor sa previi, decat sa tratezi, va recomand sa folositi produsele fitoterapeutice obtinute din florile de galbenele (Calendula officinalis), cum ar fi : ceaiul de galbenele si extractul de galbenele, de preferabil bio. O schema terapeutica simpla de utilizare a acestor produse, consta din consumarea a 3 ceaiuri de galbenele/zi, la care se adauga cate 10 picaturi de extract de galbenele. Produsele pe baza de flori de galbenele, se pot asocia cu succes si cu alte produse fitoterapeutice, mentionate la imunitate scazuta.

Va recomandam un regim dietetic, bogat in legume (ceapa, usturoi, hrean, morcov, telina, patrunjel, pastirnac, linte, fasole, mazare uscata, s.a.) si fructe (mere, citrice,banane,s.a.) , produse lactate fermentate (iaurt, sana, kefir), cereale integrale, seminte oleaginoase (nuci, alune, migdale,s.a) si sarac  in grasimi  de origine animala.

Planta lunii martie: galbenele

Produsele lunii martie: ceaiul de galbenele si extractul de galbenele

          Mierea este un aliment-medicament, cu multiple utilizǎri în afecţiuni ale tubului digestiv (hepatite, insuficienţǎ hepaticǎ), boli de nutriţie, afecţiuni cardiace (insuficienţǎ cardiacǎ), afecţiuni nervoase (insomnii), ş.a. Dar acest produs se foloseşte cu succes şi extern într-o serie de boli dermatologice şi în cosmetologie.

          Propolisul are o compoziţie chimicǎ extrem de complexǎ (bioflavonoide, microelemente), care îi conferǎ efecte terpeutice diverse, cum ar fi: antimicrobian, antimicotic, antivirotic, antitumoral, antiinflmator, cicatrizant, ş.a.), ceea ce face ca produsele care se obţin din propolis (tinctura, extractul, unguentele, tabletele, ş.a.), sǎ aibe aplicaţii terapeutice diverse într-o serie de boli dar şi sǎ joace un rol preventiv deosebit prin stimularea imunitǎţii organismului uman.

            Lǎptişorul de matcǎ şi polenul recoltat de albine, sunt produse cu valoare nutritivǎ foarte ridicatǎ, ceea ce le face utile într-o serie de afecţiuni de nutriţie, stare de convalescenţǎ, impotenţǎ sexualǎ, ş.a.

            Veninul de albine s-a folosit pentru tratamentul diverselor forme de reumatism, dar din cauza potenţialului alergizant ridicat al acestui produs, în ultima vreme este mai rar utilizat în terapeuticǎ.

            Ceara de albine a fost folositǎ timp de secole pentru prepararea unor produse cosmetice şi îşi gǎseşte şi în mileniul III aplicabilitatea în acest sector.

              Produsele apicole se pot asocia cu succes între ele (de ex. mierea cu propolis şi lǎptişor de matcǎ), iar apiterapia se poate potenţa şi prin asociere cu alte metode complementare, cum ar fi: fitoterapia, aromaterapia, dietoterapia, ş.a.

O alimentaţie sǎnǎtoasǎ se bazeazǎ pe urmǎtoarele percepte:

1. Consum zilnic de legume şi fructe proaspete.

2. Reducerea consumului de carne roşie (porc, vitǎ) şi înlocuirea cu carne albǎ (pui, peşte, curcan).

3. Reducerea la minim a grǎsimilor saturate de naturǎ animalǎ (slǎninǎ, unturǎ).

4. Folosirea grǎsimilor de naturǎ vegetalǎ (ulei de mǎslin, ulei de floarea soarelui,ş.a.)

5. Reducerea consumului de sare de bucǎtǎrie şi înlocuirea ei cu sare de mare.

6. Folosirea fǎinii integrale bogate în vitamine din grupul B şi microcelulozǎ (tǎrâţe), în locul fǎinii albe, pentru obţinerea produselor de panificaţie.

7. Consumul  a minim 2 litri de lichide pe zi (apǎ mineralǎ, supe, ceaiuri medicinale) şi evitarea bǎuturilor carbogazoase artificiale îndulcite cu zahǎr.

8. Folosirea a 100-200 ml de vin roşu de foarte bunǎ calitate pe zi; acest produs este bogat în resveratrol, care este unul din cei mai puternici antioxidanti naturali.

9. Evitarea margarinei, care este un produs artificial şi înlocuirea ei cu cantitǎţi mici de unt.

10. Evitarea mâncǎrurilor şi bǎuturilor bogate în conservanţi (E-uri).

11. Inlocuirea zahǎrului cu miere de albine.

          Asocierea unei alimentaţii sǎnǎtoase cu multǎ mişcare (înot, gimnasticǎ, fitness, aerobic), permite schimbarea modului de viaţǎ în spiritul wellness, care permite restabilirea echilibrului dintre corp, minte şi spirit.

          In dietoterapie rol determinant au suplimentele alimentare, care conţin vitamine, minerale şi microelemente, substanţe biologic active (enzime, bioflavonoide, taninuri, microcelulozǎ, ş.a.) în doze necesare consumului zilnic şi într-o formǎ biodisponibilǎ (pulberi, tablete, capsule).

          In opoziţie cu alopatia, homeopatia recurge la diluţii înalte sau foarte înalte la prepararea diverselor remedii, lipsite de reacţii adverse, atât de specifice medicamentelor sintetice. Cu ajutorul homeopatiei se pot obţine rezultate terapeutice bune într-o serie de afecţiuni în care alopatia nu a dat rezultate şi aici aş remarca în primul rând afecţiunile psiho-somatice şi bolile alergice, extrem de rǎspândite în lumea de azi. Homeopatia se bazează pe o serie de legi, cum ar fi: legea similtitudinii (similia similibus curentur, care în medicina popularǎ  se poate traduce „cui pe cui  se scoate”) şi legea potenţǎrii remediilor.

          Remediile homeopatice se prepară din plante medicinale proaspete, care dupǎ mǎrunţire se extrag cu un amestec de apǎ distilatǎ şi alcool etilic, în vederea obţinerii de tincturi mamǎ. Acestea se supun ulterior diluǎrii şi potenţǎrii, prin metoda clasicǎ descrisǎ de Hahnemann sau prin metoda modernǎ a biorezonanţei. Astfel se preparǎ diverse forme farmaceutice potenţate, cum ar fi: soluţii, granule, tablete, unguente, creme, ş.a., care sunt prescrise de medicul homeopat şi preparate de farmacistul specializat în homeopatie. în acest caz este vorba despre o terapie homeopaticǎ personalizatǎ, care se utilizeazǎ cu succes într-o serie de afecţiuni ale: sistemului nervos, pielii, aparatului digestiv, aparatului respirator, aparatului urinar, aparatului genital (feminin si masculin), aparatului locomotor, aparatului circulator, ş.a. Foarte importante sunt rezultatele care se pot obţine cu ajutorul homeopatiei într-o serie de manifestǎri psihice, cum ar fi: frica, fobiile, depresia, tulburǎrile de somn, iritabilitatea, stressul, s.a.

          Uleiurile volatile se folosesc rareori singure (uleiul de lavandǎ în arsuri), cel mai adesea diluate în uleiuri grase (ulei de mǎsline, ulei de floarea soarelui, ulei de migdale, ulei de piersici, s.a), sau incluse în baze de unguent sau creme.  
]]> http://clubdoctornatura.wordpress.com/2010/03/10/aromarerapia/feed/ 0 clubdoctornatura http://clubdoctornatura.wordpress.com/2010/03/10/fitoterapia/ http://clubdoctornatura.wordpress.com/2010/03/10/fitoterapia/#comments Wed, 10 Mar 2010 06:32:09 +0000 clubdoctornatura http://clubdoctornatura.wordpress.com/?p=35 ]]> Fitoterapia înseamnǎ utilizarea plantelor medicinale şi a produselor obţinute din ele, pentru prevenirea şi tratamentul diverselor afecţiuni. Folosirea plantelor medicinale în vindecarea bolilor este o metodǎ ancestralǎ, legatǎ de începuturile existenţei speciei umane pe Pǎmânt, când omul primitiv observa animalele care alegeau diferite pante pentru alinarea unor suferinţe. Plantele medicinale au fost folosite de cǎtre vechii indieni, chinezi, egipteni, greci, romani, evrei, arabi, ş.a., şi a reprezentat timp de milenii baza terapeuticǎ pentru obţinerea de medicamente. în zilele noastre circa 1/3 din medicamentele alopatice, îşi au originea din plante medicinale, dar ele se obţin prin sintezǎ sau biosintezǎ, pentru a optimiza din punct de vedere technologic şi economic extracţia principiilor active. Cele mai cunoscute plante medicinale sunt: arnica, muşeţelul, coada şoricelului, sunǎtoarea, rostopasca, pǎducelul, afinul, coacǎzul negru, anghinarea, armurariul, valeriana, gǎlbenelele, melisa, isopul, sǎpunǎriţa, lemnul dulce, urzica, mǎcesul, pǎpǎdia, patlagina, brusturele, salcia, stejarul, salvia, ştevia, murul, ceaiul verde chinezesc şi multe alte plante indigene şi exotice.

          Plantele se pot recolta din flora spontană în arealuri geografice bine protejate din punct de vedere ecologic şi unde se are grijǎ pentru a se evita dispariţia unor specii. Flora spontanǎ din România este extrem de bogatǎ în specii şi existǎ multe zone ecologic pure, de unde se pot recolta în bune condiţii plante medicinale cu efecte benefice pentru prevenirea şi vindecarea unor boli.

          Pentru a preveni dispariţia unor specii de plante medicinale din flora spontanǎ, ele sunt cultivate pe suprafeţe mari şi în conditii agrotehnice bine controlate. Cele mai valoroase plante utilizate pentru scopuri terapeutice, sunt cele cultivate ecologic, fǎrǎ pesticide, ierbicide sau  îngrǎşǎminte chimice. Aceste substanţe chimice nu au ce cǎuta într-un produs fitoterapeutic de calitate, destinat unor copii mici , unor bǎtrâni sau unor bolnavi cronici.

          Din plantele medicinale recoltate din flora spontanǎ sau cultivate, uscate natural sau artificial, se obtin diverse forme farmaceutice pentru uz intern sau extern, cum ar fi: ceaiurile simple sau compuse, tincturi, extracte (fluide, moi sau uscate), ape aromatice, siropuri, pulberi, comprimate, capsule, unguente, creme, geluri, s.a. Astfel principiile active din plantele medicinale sunt înglobate în forme farmaceutice biodisponibile, de mare eficacitate terapeuticǎ şi care le conferǎ stabilitate fizico-chimicǎ şi microbiologicǎ.

          Plantele medicinale au diverse efecte terapeutice, ca: antibacterian, antimicotic, antiinflamator, antiemetic, coleretic, colagog, hepatoprotector, diuretic, sedativ, laxativ, cicatrizant, emolient, vitaminizant şi multe altele, care acoperǎ o paletǎ largǎ de boli şi simptome specifice omului.

          Produsele fioterapeutice obţinute din plante medicinale se pot folosi cu succes într-o serie de afecţiuni, ca: boli ale aparatului cardio-vascular (hipertensiune arterialǎ, cardiopatie ischemicǎ ), boli ale aparatului gastro-intestinal (ulcer gastric şi duodenal, colite, enterite, diaree de diverse etiologii), boli hepato-biliare (hepatite, insuficienţǎ hepaticǎ, colecistite), boli ale aparatului urinar, boli ale aparatului locomotor, boli metabolice (obezitatea, diabetul), boli ale pielii si fanerelor (eczeme, dermatite, acnee, hiperseboree, răni greu vindecabile, ulcere varicoase, alopecie, micoze), boli ale aparatului genital (infecţii cu candida,  vaginite, eroziuni ale colului uterin, s.a.)

          Plantele medicinale şi aromatice au un rol deosebit în asigurarea stǎrii de “wellness”. Modalitǎţile lor de utilizare sunt numeroase şi variate, fiind posibile combinaţii între diferite terapii în scopul asigurǎrii unor efecte sinergice, într-o nouǎ abordare, multidimensionalǎ a medicinei complementare prin fitoterapie, apiterapie, aromaterapie, dietoterapie, homeopatie, terapii ayurvedice ş.a.    

La Biertan, o localitate cu vechi tradiţii istorice, fitoterapia are rǎdǎcini de secole. Aici se gǎseşte una dintere cele mai vechi farmacii din Transilvania, fondatǎ în 1809 de cǎtre farmacistul Johannes Jiekeli, într-o casǎ construitǎ în 1572, cu denumirea “Prevederea este de aur”, care funcţioneazǎ şi azi şi a fost şi este o bogatǎ sursǎ de reţete de preparate fitoterapeutice.           

          In zona Biertanului se îmbinǎ vechiul cu noul, un nou concept, acela de “wellness” se aşeazǎ pe fundamentele solide ale unor tradiţii: o veche aşezare situatǎ într-o zonǎ nepoluatǎ, în care s-au acumulat experienţǎ şi cunoştinţe tradiţionale, empirice, şi noi, bazate pe cercetǎri ştiinţifice.

          Clubul DoctorNatura promoveazǎ un model de terapie naturistǎ proprie şi o viziune specificǎ asupra stǎrii de sǎnǎtate şi boalǎ.

              Elementele cheie ale acestui model terapeutic sunt:

1. Prevenţia (profilaxia) bolilor;
2. Utilizarea mijloacelor naturale în prevenirea şi tratamentul diverselor afecţiuni;
3. Folosirea produselor ecologice (plante medicinale şi aromatice, produse apicole, legume şi fructe, condimente) pentru vindecare;
4. Sinergismul de potenţare al diverselor metode complementare şi alternative folosite pentru prevenirea şi tratamentul diverselor boli;
5. Utilizarea tradiţiilor de medicinǎ popularǎ (etnoiatrie) în terapeutica actualǎ;
6. Obţinerea unor produse terapeutice de foarte bunǎ calitate, prin utilizarea unor valoroase materii prime locale şi a unor metode moderne de producţie şi control;
7. Evitarea aşa- zisului “vegetarianism terapeutic”, care nu exclude utilizarea medicamentelor alopatice în special in situaţii de urgenţǎ;
8. Abordarea stǎrii de sǎnǎtate şi de boalǎ printr-o viziune holisticǎ, care priveşte organismul uman ca pe un tot unitar, printr-un echilibru metastabil în care microcosmosul specific fiinţei vii se integreazǎ în macrocosmos;
9. Schimbarea modului de viaţǎ în scopul prevenirii şi în tratamentul diverselor maladii;

               Cuvintele cheie ale modelului terapeutic sunt:

 natural-ecologic-tradiţional-de calitate-preventiv-sinergic-holistic-mod de viaţǎ-wellness

          Metodele complementare, “au trecut proba aspra a timpului”, cum spunea renumitul medic si publicist Arcadie Percek. Multe din metodele complementare, au o existenta multimilenara si aici amintim: ayurveda, stravechea medicina indiana, care are peste 5000 de ani de existenta sau acupunctura, originara din China, veche de peste 3500 de ani, sau fitoterapia si apiterapia, care sunt legate de inceputurile existentei umane pe Terra. In mileniul III, asistam la o reevaluare a metodelor terapeutice traditionale, care sau adaptat cerintelor stiintifice specifice zilelor noastre si au fost acceptate de lumea medicala.

Care sunt metodele naturiste cele mai cunoscute?

Metodele naturiste cele mai cunoscute sunt:

-fitoterapia,

-aromaterapia,

-apiterapia,

-homeopatia,

-dietoterapia,

-acupunctura,

-ayurveda,

-balneoterapia,

-manual terapia,

-helioterapia,

-meloterapia,

-psihoterapia,

-s.a.

          Reprezinta metodele naturiste o moda in terapeutica actuala? La aceasta intrebare, raspunsul meu este un nu categoric, pe care in continuare voi incerca sa-l argumentez. Potrivit unei evaluari a OMS, cea mai folosita metoda terapeutica la nivel mondial este medicina traditionala chineza, fiindca sunt circa un miliard si jumatate de chinezi. Pe locul doi se situeaza homeopatia, pe locul trei fitoterapia si abia pe locul patru la nivel mondial, vine alopatia. Nimeni nu contesta rolul jucat de medicamentele sintetice in tratamentul unor boli considerate incurabile, pana la aparitia lor in terapeutica, cu circa 150 de ani in urma, ceea ce inseamna foarte putin timp in evolutia speciei umane. Dar, medicamentele sintetice au si aspecte negative, si anume:

-produc deseori reactii adverse (numai in SUA mor anual circa 100.000 de oameni din cauza reactiilor adverse provocate de medicamentele sintetice).

-se adreseaza in special tratamentului diverselor boli si mai putin preventiei (profilaxiei) acestora.

-sunt scumpe, ingreunand bugetele destinate sanatatii si prin aceasta devin greu accesibile in tarile sarace sau in curs de dezvoltare.

-au limite intr-o serie de afectiuni greu curabile (cancer, SIDA, malarie, )

           Care este avantajul metodelor complementare fata de alopatie?

-au un rol important in prevenirea diverselor boli, deci au un efect profilactic remarcabil.

-nu produc, sau produc rar reactii adverse.

-se pot administra unor categorii speciale de bolnavi (sugari, gravide, lauze, batrini), la care medicamentele sintetice sunt contraindicate.

-sunt mai ieftine decat medicamentele sintetice, ceea ce le face mai accesibile pentru pacienti.

-se pot administra timp indelungat bolanvilor cronici cu: hipertensiune, diabet, reumatism, s.a., fara sa produca dependenta; acest fapt este extrem de important intr-o lume care imbatrineste din ce in ce mai mult.

            Centrul de Medicina Complementara si Alternativa, isi propune sa sprijine pacientii in vederea alegerii unor tratamente corespunzatoare, fara efecte secundare si la costuri acceptabile.

                                                CONFERENTIAR DR.FARM.ROSENBERG LADISLAU

Elementele cheie ale acestui model terapeutic sunt:

1.     Preventia (profilaxia) bolilor.

2.     Utilizarea mijloacelor naturale in prevenirea si tratamentul diverselor afectiuni.

3.     Folosirea produselor ecologice (plante medicinale si aromatice, produse apicole, legume si fructe, condimente) pentru vindecare.

4.     Sinergismul de potentare al diverselor metode complementare si alternative folosite pentru prevenirea si tratamentul diverselor boli.

5.     Utilizarea traditiilor de medicina populara (etnoiatrie) in terapeutica actuala.

6.     Obtinerea unor produse terapeutice de foarte buna calitate, prin utilizarea unor valoroase materii prime locale si a unor metode moderne de productie si control .

7.     Evitarea asa- zisului “vegetarianism terapeutic”, care nu exclude utilizarea medicamentelor alopatice, chiar si in situatii de urgenta.

8.     Abordarea starii de sanatate si boala printr-o viziune holistica, care priveste organismul uman ca un tot unitar, printr-un echilibru metastabil in care microcosmosul specific fiintei vii se integreaza in macrocosmos.

9.     Schimbarea modului de viata in prevenirea si tratamentul diverselor maladii.

10. Conceptia wellness pentru pastrarea starii de sanatate a organismului uman.

Cuvintele cheie ale modelului terapeutic Rosenberg, sunt:

natural-ecologic-traditional-de calitate-preventiv-sinergic-holistic-mod de viata-wellness.

Acest model terapeutic original permite persoanelor care vor sa previna aparitia unor boli sau tratamentul acestora, in cazul in carea acestea sunt deja instalate, prin schimbarea modului de viata, dezvoltarea unei conceptii sanatoase de a trai intr-o lume in care bolile civilizatiei (bolile cardio-vasculare, diabetul, obezitatea, cancerul, gripa aviara, gripa porcina, hepatitele, s.a.), precum si viciile (fumatul, alcoolul, drogurile) produc milioane de victime.